ASPACE-Q 

The Astrophysics,  Space  Exploration and Quantum Computing Group   

 ASPACE-Q 

The Astrophysics,  Space  Exploration and Quantum Computing Group   

de drd. Alice Mihaela Păun

23.05.2025















Neutrinii, numiți și mesageri astrofizici datorită distanțelor mari pe care le pot parcurge prin Univers fără să interacționeze cu materia, sunt extrem de greu de detectat. În vederea detecției acestor particule, a fost necesară construcția unui telescop de neutrini cu un volum de 1 km³ și localizarea lui la adâncime mare în ghețarii de la Polul Sud – IceCube Neutrino Observatory [https://icecube.wisc.edu/]. Neutrinii care interacționează în proximitatea detectorului produc particule relativiste care generează evenimente luminoase ce pot fi „văzute” de „ochii” instrumentației (module optice).

Datele achiziționate de IceCube în ceea ce privește Galaxia NGC 1086 [1], numită și Galaxia Calamarului, arată un flux de neutrini de energii foarte mari (TeV), acompaniat de un flux de raze gamma extrem de slab (GeV) observat de telescoapele Fermi [2] și MAGIC [3]. NGC 1086 este o galaxie activă cu o regiune centrală (AGN – Active Galactic Nuclei) care conține o gaură neagră supermasivă și emite materie și energie sub formă de jeturi. Discrepanța dintre cele două fluxuri de particule reprezintă un puzzle intrigant pentru cercetători, deoarece aceste nuclee galactice active emit, de obicei, fluxuri de neutrini și raze gamma cu energii comparabile, în urma interacției între protoni și fotoni [4].

Un articol recent [5] prezintă o explicație îndrăzneață pentru puzzle-ul neutrinilor emisi din AGN, care se potrivește cu observațiile prezente: un nou mecanism de producere a neutrinilor de mare energie. Originea fluxului de neutrini ar putea fi chiar corona, o regiune de plasmă densă și fierbinte ce înconjoară gaura neagră supermasivă centrală. Cele mai abundente elemente din Univers sunt Hidrogenul și Heliul. Prin urmare, dacă un nucleu de Heliu este accelerat în jeturile unei găuri negre supermasive, se ciocnește de fotoni în domeniul ultraviolet și se „sparge”, eliberând cei doi protoni și cei doi neutroni pe care îi conține [4]. Protonii au o durată de viață mare, însă neutronii sunt instabili și se dezintegrează în neutrini de energii mari fără să producă raze gamma. Electronii generați în dezintegrare interacționează cu câmpurile de radiație și produc raze gamma ce corespund intervalului de energii din observațiile celor doi detectori.

Rezultatele acestui studiu ne ajută să înțelegem mai bine cum funcționează jeturile de materie prezente în galaxiile active și modul în care neutrinii de energii mari pot fi produși fără un flux corespunzător de raze gamma.

Galaxia Messier 77

Sursa foto: ESA/Hubble & NASA, L. C. Ho, D. Thilker

de drd. Maria Ișfan

16.05.2025

    LIGO (Laser Interferometer Gravitational-Wave Observatory, în română: Observatorul Interferometru Laser de unde Gravitaționale)  este un detector de unde gravitaționale care operează pe baza principiului interferometriei laser de tip Michelson. Configurația este una tipică, cu două fascicule laser perpendiculare și elemente optice precum oglinzi și separatoare de fascicule.

    Folosind un singur fascicul laser, zece oglinzi și separatoare de fascicule și doi senzori, se pot obține peste o sută de milioane de configurații diferite ale detectorului. Cu ajutorul unui program de inteligență artificială numit Urania, cercetătorii au găsit cincizeci de configurații mai avantajoase decât cea originală.

    Față de LIGO, acești potențiali detectori au sensibilitate crescută, prezintă mai puțin zgomot și pot observa mai bine semnalul gravitațional emis de două stele neutronice care s-au ciocnit.

    Această nouă abordare poate fi folosită pentru a alege designul experimentelor din multe domenii ale fizicii, accelerând ritmul în care știința face noi descoperiri.

de drd. Florentina Pîslan

09.05.2025

    În prezent, cunoaștem că undele gravitaționale pot fi împărțite în 4 categorii diferite în funcție de sursele care le produc, de experimentele care le detectează și de frecvența lor, anume: stocastice, continue, de tip “inspiral” și de tip “burst”. Atunci când două găuri negre se ciocnesc, se creează unde gravitaționale de tip “inspiral” care nu doar că se propagă prin Univers, dar își și lasă pentru totdeauna amprenta în continuumul spațiu-timp, asemeni unui scaun care lasă o adâncitură pe covor. Acest efect poartă denumirea de “memory effect”, adică “efect de memorie” și ar putea reprezenta cheia descoperirii unor găuri negre mici și antice, posibil formate la începutul Universului, numite Găuri Negre Primordiale.

    De ce sunt fascinante aceste obiecte? Deoarece ele ar putea fi fragmente din Big Bang (mai vechi și decât stelele!), mici cât un oraș, dar la fel de dense ca o planetă și chiar candidații principali pentru materia întunecată.

    În articolul “Gravitational Wave Memory of Primordial Black Hole Mergers”, cercetătorii explorează dacă viitoarele observatoare de unde gravitaționale, respectiv LISA și Einstein Telescope, ar putea detecta aceste obiecte. Detectorii vor căuta să le identifice atât prin recunoașterea semnalului de “chirp” (în română: “ciripit”) produs la momentul ciocnirii a două astfel de obiecte, cât și prin analizarea amprentei lăsate în continuumul spațiu-timp. Pentru a înțelege mai bine diferența dintre cele două tipuri de semnale, cel de “chirp” poate fi imaginat ca un sunet exploziv, dar trecător, în timp ce efectul de memorie este ca o cicatrice permanentă. Cu cât masele obiectelor ce produc semnalul de “chirp” sunt mai mari, cu atât și semnalul poate fi mai ușor de identificat. 

    Astfel, conform studiului, din cauza dimensiunii reduse a Găurilor Negre Primordiale, efectul de memorie ar putea fi singurul semn prin care acestea ar putea fi detectate, iar observarea acestui tip de efect ar putea confirma predicțiile lui Einstein într-un mod nou.

de drd. Florin Constantin

30.04.2025

Credit imagine: NASA/JPL/Caltech

    În luna martie, Uniunea Astronomică Internațională (International Astronomical Union – IAU) a recunoscut descoperirea a 128 de noi luni aparținând planetei Saturn. În urma acestei descoperiri, numărul total de luni ale planetei Saturn a ajuns la 274, cel mai mare din sistemul nostru solar la ora actuală. O lună este orice obiect ceresc format natural care orbitează alt corp ceresc.

    Descoperirea a fost făcută în 2023 de un grup de cercetători din mai multe țări, care au folosit imagini luate de Telescopul Canada-France-Hawaii. „Noile” luni au diametre mici, de câțiva kilometrii, și toate au forme neregulate. De asemenea, multe dintre ele par să se miște pe orbită grupate, ceea ce poate sugera că au aceleași origini. Momentan, le-au fost atribuite șiruri de litere și numere pe post de nume până când numele exacte vor fi găsite. Pentru a păstra tradiția de a folosi nume de zei, sunt luate în considerare nume de zei nordici, inuiți și galezi.

    Această descoperire poate să ne ofere mai multe informații despre perioada incipientă a sistemului nostru solar, dominată de coliziuni între copuri cerești, dar și despre formarea inelelor planetei Saturn.

    Lista completă actuală a lunilor planetei Saturn poate fi găsită aici.

12.02.2025

‍Colaborarea KM3NeT anunță detecția unui neutrino cosmic cu o energie record de aproximativ 220 PeV



‍În 13 februarie 2023, un eveniment extraordinar, consistent cu un neutrino cu o energie estimată de aproximativ 220 PeV (220 de milioane de miliarde de electron volți), a fost detectat de către detectorul ARCA al telescopului de neutrini KM3NeT, amplasat la mare adâncime în Marea Mediterană.  Acest eveniment, numit KM3-230213A, este cel mai energetic neutrino observat vreodată și furnizează prima dovadă experimentală că neutrinii de foarte mare energie sunt produși în Univers. După o muncă meticuloasă și de durată pentru analiza și interpretarea datelor experimentale, azi, 12 februarie 2025, Colaborarea științifică internațională KM3NeT prezintă detaliile acestei uimitoare descoperiri intr-un articol publicat in Nature.

‍Particula detectată a fost identificată drept un miuon care a traversat tot detectorul, inducând semnale în mai mult de o treime dintre senzorii activi. Înclinația traiectoriei sale, combinația cu energia sa enormă, prezintă dovezi incontestabile că acest miuon provine din interacția unui neutrino cosmic în vecinătatea detectorului. 


‍“KM3NeT a început să testeze un domeniu de energie și sensibilitate în care neutrinii detectați pot proveni din fenomene astrofizice extreme. Prima astfel de detecție a unui neutrino de sute de PeV deschide un nou capitol în astronomia cu neutrini și o nouă fereastră observațională către Univers”, afirmă Paschal Coyle, KM3NeT Spokesperson la momentul detecției și cercetător la CNRS Centre National de la Recherche Scientifique – Centre de Physique de Particules de Marseille, Franța.


‍Universul energiilor foarte înalte este tărâmul evenimentelor cataclismice, precum găuri negre supermasive aflate în proces de acreție în centrul galaxiilor, explozii de supernove, explozii de raze gamma, evenimente care înca nu sunt înțelese complet. Acești puternici acceleratori cosmici generează fluxuri de particule numite raze cosmice. Razele cosmice pot interacționa cu materia sau fotonii din jurul sursei, pentru a produce neutrini și fotoni. În timpul călătoriei celor mai energetice raze cosmice de-a lungul Universului, unele pot interacționa cu fotoni din radiația cosmică de fond, pentru a produce neutrini “cosmogenici” de energii extreme.


‍“Neutrinii sunt una dintre cele mai misterioase particule elementare. Ei nu au sarcină electrică, sunt aproape lipsiți de masă și interacționează cu materia doar prin intermediul forței nucleare slabe. Ei sunt mesageri cosmici speciali, care ne aduc informații unice despre mecanismele implicate în cele mai energetice fenomene și ne permit să explorăm cele mai îndepărtate colțuri din Univers”, explica Rosa Coniglione, KM3NeT Deputy-Spokesperson la momentul detecției, cercetătoare la INFN National Institute for Nuclear Physics, Italia.



‍Cu toate că neutrinii sunt a doua cea mai abundentă particulă din Univers după fotoni, interacția lor slabă cu materia îi face foarte greu de detectat și aceasta necesită detectori de dimensiuni uriașe. Telescopul KM3NeT, actualmente în construcție, este o structură submarină de mare adâncime, distribuită în doi detectori, ARCA și ORCA. În configurația sa finală, KM3NeT va ocupa un volum mai mare de un kilometru cub. Experimentul KM3NeT folosește apa mării ca mediu de interacție pentru neutrini. Modulele sale optice high-tech detectează lumina Cherenkov, o strălucire albăstruie produsă în timpul propagării în apă a particulelor ultra-relativiste rezultate din interacțiile neutrinilor.




























‍“Pentru a determina direcția și energia acestui neutrino, a fost nevoie de o calibrare precisă a telescopului și de algoritmi de reconstrucție sofisticați pentru traiectorii. În plus, această detecție remarcabilă a fost realizată cu doar o zecime din configurația finală a detectorului, demonstrând marele potențial al experimentului nostru pentru studiul neutrinilor și pentru astronomia cu neutrini”, declara Aart Heijboer, KM3NeT Physics and Software Manager la momentul detecției și cercetător la Nikhef National Institute for Subatomic Physics, Olanda.


‍Detectorul KM3NeT/ARCA (Astroparticle Research with Cosmics in the Abyss) este dedicat, în principal, studiului neutrinilor de foarte mare energie și al surselor acestora din Univers. Este amplasat la 3450 m adâncime, la aproximativ 80 km de coasta Portopalo di Capo Passero, Sicilia. Este alcătuit din unități de detecție (DU) de 700 m înălțime, ancorate la baza mării și poziționate la aproximativ 100 m una de cealaltă. Fiecare unitate de detecție este echipată cu 18 Module Optice Digitale (DOM), care conțin la rândul lor cate 31 de fotomultiplicatori. În configurația sa finală, ARCA va fi alcătuită din 230 de unități de detecție. Datele experimentale colectate sunt transmise prin intermediul unui cablu submarin la stația de la țărm a institutului INFN Laboratori Nazionali del Sud. 

‍Detectorul KM3NeT/ORCA (Oscillation Research with Cosmics in the Abyss) este optimizat pentru studiul proprietăților fundamentale ale neutrinilor. Este amplasat la o adâncime de 2450 m, la o distanță de aproximativ 40 km de coasta orașului Toulon, Franța. La finalizarea construcției, va fi alcătuit din 115 unități de detecție, de 200 m înălțime și poziționate la 20 m una față de cealaltă. Datele experimentale colectate de ORCA sunt trimise la stația de la țărm din La Seyne Sur Mer. 


‍“Magnitudinea KM3NeT, care va cuprinde un volum de aproximativ un kilometru cub cu un total de circa 200000 de fotomultiplicatori, împreună cu amplasarea sa în abisul Mării Mediterane, demonstrează eforturile extraordinare necesare pentru progresul astronomiei cu neutrini și al fizicii particulelor. Detecția acestui eveniment este rezultatul unui imens efort de colaborare între multe echipe internaționale de ingineri, tehnicieni și oameni de știință”, declara Miles Lindsey Clark, KM3NeT Tehnical Project Manager la momentul detecției si inginer cercetator la CNRS – Astroparticle and Cosmology Laboratory, Franta.


‍Acest neutrino de energie foarte mare poate proveni dintr-un accelerator cosmic puternic. Alternativ, poate fi prima detecție a unui neutrino cosmogenic. Cu toate acestea, cu un singur neutrino, este dificil să formulăm concluzii despre originea sa. Observații viitoare se vor concentra pe detecția mai multor astfel de evenimente pentru a construi o imagine mai clară. Expansiunea continuă a experimentului KM3NeT cu unități de detecție adiționale și achiziția de date suplimentare va îmbunătăți sensibilitatea sa și va amplifica abilitatea sa de a identifica sursele de neutrini cosmici, făcându-l un contributor principal la astronomia multi-mesager. 

‍Colaborarea KM3NeT aduce împreuna mai mult de 360 de cercetatori, ingineri, tehnicieni și studenți din 68 de instituții din 21 de țări din toată lumea.

‍Experimentul KM3NeT este inclus în harta European Strategy Forum on Research Infrastructures, care recunoaște KM3NeT ca o infrastructură de cercetare prioritară  din Europa. KM3NeT primește atât fonduri de la Uniunea Europeana, cât și de la agențiile naționale de cercetare din mai multe țări. Experimentul KM3NeT a beneficiat de diverse fonduri din programele de cercetare și inovare europene, cât și din Fondul European de Dezvoltare Regională.

‍Institutul de Științe Spațiale – Filiala INFLPR este membru al Colaborării KM3NeT ca urmare a inițiativei regretatului nostru coleg, Dr. Vlad Popa. El a propus și a contribuit la dezvoltarea direcției de cercetare în domeniul particulelor exotice, precum nucleariți (particule ipotetice masive de materie stranie) și monopoli magnetici, în cadrul experimentelor de neutrini ANTARES și KM3NeT. Grupul nostru continuă această direcție de cercetare și participă la activitatea științifică a experimentului (prin simulări, analize de date, testări de programe, ture de achiziție de date) și la diseminarea rezultatelor obținute prin publicații și participări la conferințe internaționale și la evenimente de popularizare.



‍Articolul a fost preluat și adaptat din comunicatul de presă oficial al colaborării KM3NeT.








SUS

Contact us at:

 iss dash sci at spacescience dot ro