Semn al căderii unei găuri negre într-o stea

de Andrei Militaru

03.10.2025

Sursă poză: https://scitechdaily.com/hawking-stars-what-happens-if-you-put-a-black-hole-into-the-sun/

Cele mai luminoase evenimente electromagnetice observate în univers sunt exploziile de raze gamma. Pe 2 iulie 2025, The Fermi Gamma-ray Burst Monitor și multe alte instrumente de monitorizare de raze X si raze gamma au identificat cea mai lungă explozie de raze gamma detectată vreodată.

Sursa tipică acestor evenimente sunt stelele in colaps, dar durata acestei explozii a fost mult mai lungă decât ce permite această explicație. După trecerea prin mai multe scenarii, precum fuziunea unor stele neutronice, fuziunea unor găuri negre și distrugerea unei pitice albe de către forțele mareice ale unei găuri negre, Eliza Neights și Eric Burns au ajuns la concluzia că cea mai probabilă cauză a exploziei este căderea unei găuri negre într-o stea de heliu masivă.

Când gaura neagră a ajuns la centrul stelei, acesta a devenit un disc de acreție, și câmpul magnetic creat de acesta duce la explozia stelei și crearea unei supernove.

Referințe: https://arxiv.org/abs/2509.22792

Asigurarea podusului si a calitatii produsului pentru misiunea LISA

de ing. Monica Scorța

01.10.2025

Asigurarea produsului (PA) și asigurarea calității (QA) sunt procese care vizează asigurarea conformității cu cerințele specifice aplicabile și standardele de calitate pe tot parcursul ciclului de viață al unei misiuni spațiale. Cerințele pot fi percepute ca necesitățile pe care persoanele responsabile de misiunea spațială se angajează să le îndeplinească pentru succesul acesteia. Activitățile cheie din procesele PA/QA includ stabilirea unor obiective clare de calitate, crearea de procese, proceduri și implementarea de activități preventive pentru monitorizarea și evaluarea continuă a integrității misiunii.

La fel ca alte standarde utilizate în diverse industrii (ISO - producție, asistență medicală, tehnologia informației și ANSI - telecomunicații, energie, finanțe), cele utilizate pentru misiunea LISA sunt larg acceptate în cadrul misiunilor spațiale europene, și adoptate de Agenția Spațială Europeană, standardele ECSS (Cooperarea Europeană pentru Standardizare Spațială). Acestea abordează tematici precum Managementul Spațial, Ingineria Spațială și Sustenabilitatea Spațială, ajutând echipele implicate să se ghideze în procesul evolutiv al misiunii, încă de la Studiul Conceptual, până la etapa de Eliminare/Reducere a Deșeurilor Spațiale.

Sursă foto: https://ecss.nl/standards/

Documentația ECSS este formată dintr-o serie de Standarde, Manuale și Memorandumuri Tehnice care abordează, pe rând, cerințele care trebuie aplicate pentru fiecare context existent al unei misiuni spațiale și aspecte tehnice non-normative, dar utile, de luat în considerare. Din aceste documente de nivel superior, se poate obține o versiune rafinată și anume Cerințele Personalizate. Aceste cerințe personalizate sunt un subset al standardelor generice găsite în documentația ECSS, vizând abordarea nevoilor misiunii spațiale, în contexte personalizate și atingerea obiectivelor acesteia.

Sursă foto: https://ecss.nl/standards/ecss-tree/

LISA are propriile Cerințe Personalizate care sunt respectate de toate părțile implicate în procesul de realizare a acesteia. Acest set unic de standarde, ușor de utilizat, stau la baza activității de Asigurare a Produsului și a Calității misiunii LISA din cadrul grupului ASPACE-Q. Există această muncă colectivă și responsabilități împărțite în interiorul colaborării LISA pentru a asigura conformitatea cu standardele. Având în vedere complexitatea acestui demers, o abordare planificată a sarcinilor a fost întotdeauna calea de urmat în contextul misiunilor spațiale și nu numai.

Resurse online suplimentare:

Eclipsa in Calea Lactee

de drd. Alice Mihaela Păun

19.09.2025

Credit imagine: Biroul de Cooperare Internationala, Academia Chineza de Stiinta

Desi sistemele binare formate dintr-un pulsar si o stea din Heliu au mai fost observate, niciodata pana acum nu s-a observat un astfel de sistem binar chiar in galaxia noastra. In anul 2021, telescopul FAST (Five-hundred-meter Aperture Spherical radio Telescope) in timpul studiului „Galactic Plane Pulsar Snapshot survey” a observat eclipsa pulsarului PSR J1928+1815.

In prezent, nu exista o intelegere completa a modului in care aceste sisteme binare se formeaza si evolueaza. Conform cunostintelor pe care le avem, insa, intr-un sistem binar de doua stele, una dintre ele tinde sa se extinda astfel incat atmosfera ei o cuprinde si pe cealalta. Transferandu-se masa de la o stea la cealalta, orbita acesteia se micsoreaza in decursul unei perioade de aproximatic 1000 de ani, iar urmatoarea etapa este ca cele doua stele sa fuzioneze ori, in caz contrar, sa ejecteze aceasta atmosfera.

Considerand cazul observat cu FAST, sistemul binar este compus dintr-o pereche stea – stea neutronica, iar in aceste conditii, cand se produce ejectarea atmosferei, se formeaza o stea din Heliu si un pulsar. Acesta din urma este o stea neutronica ce se roteste rapid si emite pulsatii in domeniul radio cu o frecventa de sute de pulsatii pe secunda. Astfel, steaua din Heliu poate eclipsa pulsarul pe parcursul orbitei sale in jurul acestuia, determinand „pauze” in detectia acestuia din cauza ecranarii semnalului radio emis de acesta. Timpul in care aceste doua stele fac o orbita completa una in jurul celeilalte este de 3.6 ore si pentru 1/6 din aceasta perioada, pulsarul este eclipsat si semnalul lui nu poate fi detectat.

Credit imagine: Z. L. Yang et al. Science388,859-863(2025). DOI:10.1126/science.ado0769

In timp, acest sistem binar evolueaza intr-un sistem format din doua obiecte compacte care fuzioneaza si genereaza o noua sursa de unde gravitationale.

Credit imagine: Z. L. Yang et al. Science388,859-863(2025). DOI:10.1126/science.ado0769

Referinte:

1. Z. L. Yang et al., A pulsar-helium star compact binary system formed by common envelope evolution. Science388,859-863(2025). DOI:10.1126/science.ado0769

2. https://physicsworld.com/a/short-lived-eclipsing-binary-pulsar-spotted-in-milky-way/

Cercetatorii detecteaza electroni sub forma unui fluid cuantic in grafena

de drd. Maria Ișfan

12.09.2025

Stânga sus: Reprezentarea 3D a atomilor din materialului făcut din grafen. Stânga jos: Vedere de sus a dispozitivului experimenta, observat printr-un microscop optic. Dreapta: Reprezentare artistică a electronilor ce curg precum un fluid prin grafen. Drepturi de autor: Aniket Majumdar

Cercetătorii de la Departamentul de Fizică, Institutul Indian pentru Științe (IISc), și colaboratorii de la Institutul Național de Știința Materialelor din Japonia au detectat pentru prima dată un fluid cuantic de electroni în grafenă (o structură formată doar dintr-un strat de atomi de carbon). Rezultatele au fost publicate în revista Nature Physics (https://www.nature.com/articles/s41567-025-02972-z).

Electronii respectivi se comportă ca un fluid Dirac. În loc să se poarte precum niște particule cuantice individuale, ei curg laolaltă ca un fluid cu o vâscozitate ultra-scăzută. De obicei, într-un material, conductivitatea electrică și cea termică sunt proporționale. În acest fluid de electroni însă, conductivitățile sunt invers porportionale, încălcând legea Wiedermann-Franz printr-un factor mai mare de 200 la temperaturi joase.

Această stare exotică a materiei este asemenea plasmei de quarci și gluoni, obținută în acceleratoarele de particule de la CERN.

Eclipsa totala de luna

de drd. Florentina Pîslan

08.09.2025

În noaptea dinspre 7 spre 8 septembrie 2025, a avut loc cea mai lungă eclipsă totală de lună din ultimele decenii. Mai exact, fenomenul a durat 82 de minute și a putut fi observat de aproximativ 85% din populația globului, inclusiv din România!

Credit imagine: Maximilian Teodorescu, cercetător la Institutul de Științe Spațiale - filiala INFLPR

O eclipsă totală de lună are loc atunci când, pe durata orbitării în jurul Pământului, Luna ajunge să fie situată în spatele planetei, ceea ce face ca Pământul să umbrească în totalitate Luna. Singura lumină care mai ajunge la aceasta este cea care va fi trecut întâi prin atmosfera terestră care filtrează lungimile de undă ale luminii provenite de la Soare. Astfel, doar culorile de lungime de undă mai lungă, cum ar fi roșu și oranj, ajung până pe suprafața Lunii, în timp ce culorile de lungime de undă mai scurtă, cum ar fi albastru și violet, se împrăștie mai ușor și nu ajung până la Lună. Drept urmare, în timpul unei eclipse totale, Luna apare roșiatică, de unde și denumirea ei de “Lună sângerie”.