ASPACE-Q 

The Astrophysics,  Space  Exploration and Quantum Computing Group   

 ASPACE-Q 

The Astrophysics,  Space  Exploration and Quantum Computing Group   

de Andrei Militaru

17.04.2026

Sursa foto: https://esawebb.org/images/weic2329a/

Apa este considerată componenta dominantă a corpurilor din regiunile reci și îndepărtate ale Sistemului Solar, însă comete precum C/2009 P1, C/2006 W3 și C/2016 R2 prezintă semne că gheața de monoxid de carbon (CO) este componenta principală în locul gheții de apă.

Pentru a studia acest fenomen, un cercetător de la Institutul Max Planck pentru Cercetarea Sistemului Solar a utilizat un model unidimensional de disc protoplanetar, care include evoluția prafului, evoluția gheții și vaporilor de apă și CO, precum și formarea planetesimalelor. Modelul a arătat că, la distanța față de stea unde se formează gheața de CO, un proces numit „efectul cold finger” creează o regiune cu o concentrație ridicată de gheață de CO. Atunci când modelul a inclus și etapa de formare a discului, s-a observat o creștere a concentrației de gheață de CO în regiunile exterioare ale discului.

Planetesimalele bogate în gheață de CO nu s-au format în model, ceea ce sugerează că sunt necesare procese suplimentare. 

Pentru mai multe detalii, articolul poate fi accesat la următorul link: https://arxiv.org/pdf/2603.26876

de ing. Monica Scorța

de ing. Monica Scorța

06.04.2026

Credit foto: European Space Agency

Misiunea SMILE (Solar Wind Magnetosphere Ionosphere Link Explorer), programată pentru lansare pe 9 aprilie 2026, va oferi perspective noi asupra relației dinamice dintre Soare și Pământ.

La începutul lunii aprilie, racheta Vega-C va transporta la bord misiunea SMILE și o va lansa pe o orbită eliptică: aceasta va călători până la 121,000 km deasupra Polului Nord pentru a obține o vedere panoramică a câmpului magnetic al Pământului și va continua până la 5,000 km deasupra Polului Sud pentru a transmite datele către stațiile de la sol.

Această misiune va ajuta oamenii de știință să înțeleagă răspunsul magnetic al Pământului la activitatea solară, furtunile solare și geomagnetice, factorii care determină aurorele și știința fundamentală a Sistemului Solar. În prezent, mare parte din studiile similar se ectuează folosindu-se sateliți „in-situ” (care măsoară mediul imediat din jurul lor) sau stații la sol. SMILE va fi prima misiune care va: Înregistra cu raze X magnetosfera – folosind o tehnică numită Solar Wind Charge Exchange (SWCX) și Corela impactul solar cu rezultatul auroral.


Credit foto: https://www.eoportal.org/satellite-missions/smile#mission-status

Prin intermediul SMILE, se propune anticiparea evenimentelor care ne pot afecta viața pe Pământ, cum ar fi perturbările sistemelor de navigație și comunicații, dar și să înțelegem diferite fenomene care s-au produs pe alte planete. De exemplu, misiunea va ajuta oamenii de știință să înțeleaga dacă Marte și-a pierdut apa și atmosfera odata cu pierderea câmpului magnetic.

SMILE deschide calea către noi descoperiri și chiar către noi parteneriate, fiind prima misiune comună în care ESA și China (CAS) au colaborat în fiecare etapă – de la proiectare și obiective științifice, până la hardware și lansare.

Pe măsură ce misiunea intră în etapele finale, aceasta este pregătită să redefinească relația noastră cu Soarele. Capturând primul „film global” al scutului magnetic invizibil al Pământului, această colaborareva transforma vremea spațială dintr-o serie de evenimente imprevizibile într-un sistem vizibil și mai ușor de înțeles.






Referințe:









de dr. Alice Păun

20.03.2026

Foto: Multimedia Production Team, MPT; Arnold, Melanie; Brice, Maximilien, CERN

Experimentul BASE (Baryon Antibaryon Symmetry Experiment) de la CERN a testat transportul antimateriei într-o capcană specială care conține antiprotoni izolați. Aceasta este o veste remarcabilă, care marchează începutul unei noi ere în fizica particulelor.

Antimateria este similară cu o versiune „în oglindă” a materiei obișnuite: particulele sunt aproape identice cu cele ale materiei obișnuite, dar au sarcină electrică și moment magnetic opuse. Conform Teoriei Big Bang, la începutul Universului ar fi trebuit să existe cantități egale de materie și antimaterie. Aceste două tipuri de materie sunt egale, dar opuse, ele se anihilează reciproc, la fel cum un electron se anihilează în interacțiunea cu un pozitron. Astfel, apare cea mai intrigantă întrebare: unde a dispărut toată antimateria, din moment ce în prezent observăm în jurul nostru aproape exclusiv materie obișnuită?

Experimentul BASE de la CERN produce, stochează și studiază antimateria cu o precizie extrem de ridicată. Instalația BASE este cunoscută și sub denumirea de „fabrica de antimaterie”. Cu toate acestea, un aspect esențial în măsurarea proprietăților antimateriei este precizia acestor măsurători. Deoarece „fabrica de antimaterie” nu oferă o precizie suficientă din cauza fluctuațiilor câmpului magnetic generate de echipamentele și instalațiile existente, este foarte important să se găsească soluții pentru realizarea măsurătorilor în condiții mai potrivite. Astfel, a fost dezvoltat proiectul BASE-STEP care își propune să stocheze și să transporte antimateria către alte laboratoare din Europa, precum Universitatea Heinrich Heine din Düsseldorf, Universitatea Leibnitz din Hannover sau alte centre capabile să efectueze măsurători de foarte înaltă precizie ale antiprotonilor.

Capcana inovatoare pentru antimaterie (numită și capcană Penning), dezvoltată în cadrul experimentului BASE, se bazează pe o cameră de vid care utilizează câmpuri magnetice și electrice pentru a menține antimateria izolată, împiedicând contactul cu materia obișnuită. Acest dispozitiv include, de asemenea, un magnet superconductiv, un sistem de răcire criogenică cu Heliu lichid și un generator care alimentează criocoolerul pe durata transportului.

Realizarea incredibilă aparține echipei experimentului BASE de la CERN, care a reușit să capteze și să transporte antimateria, mai precis un nor de 92 de antiprotoni, într-o capcană Penning, cu ajutorul unui camion, pe amplasamentul din apropierea „fabricii de antimaterie”.




Referințe:
https://home.cern/news/press-release/experiments/base-experiment-cern-succeeds-transporting-antimatter

de drd. Maria Ișfan

13.03.2026

O echipă internațională de cercetători de la IBM, Universitatea din Manchester, Universitatea Oxford, ETH Zurich și Universitatea din Regensburg au obținut o moleculă nemaivăzută până acum: C13Cl2.

Ce face ca această moleculă să fie deosebită? În primul rând, modul în care a fost sintetizată – sau, mai bine zis, construită. O așa moleculă nu există în natură. A fost, la propriu, asamblată într-un laborator al IBM, atom cu atom, folosind pulsuri electrice. În al doilea rând, exte excepțional rezultatul acestei proceduri: o moleculă ai cărei electroni nu se mișcă precum ne spune chimia obișnuită, ci pe orbitali semi-Mobius, sau, elicoidali.

Cum au verificat cercetătorii structura nemaivăzută și comportamentul moleculei? Cu un calculator cuantic, deoarece această sarcină ar sufoca un calculator clasic. Pentru a simula o moleculă de o așa mărime și complexitate, este necesară simuarea proprietăților și interacțiunilor cuantice, precum entanglement-ul, care caracterizează molecula. Acest lucru este foarte costisitor din punct de vedere al resurselor computaționale și delicat de implementat. Așa că, de ce să se complice lucrurile când deja există un tip de calculator ce operează pe baza ciudățeniilor lumii cuantice? Calculatoarele cuantice sunt cea mai bună alegere pentru a studia compușii chimici, având avantaje clare față de calculatoarele tradiționale. Bineînțeles, cercetătorii au folosit un calculator cuantic din flota IBM și au demonstrat forma exotică a orbitalilor moleculari, visul lui Feynman devenind realitate. De asemenea, au determinat și mecanismul din spatele formei respective: efectul pseudo-Jahn-Teller elicoidal, sau, cu alte cuvinte, electronii au stări foarte bine definite și stabile.


În stânga, o imagine a densității de orbitali semi-Monius ai electronilor moleculei, obținută cu microscopul cu tunelare; în dreapta, o imagine simulată a densității de orbitali ai moleculei, obținută folosind un calculator cuantic al IBM.


Sursa: Igor Rončević et al. ,A molecule with half-Möbius topology.Science0,eaea3321, DOI:10.1126/science.aea3321

de drd. Florentina Pîslan

06.03.2026

Imagini ale nebuloasei Ochi de Pisică surprinse de misiunile Euclid și Hubble

Credit imagine: ESA/Hubble & NASA, ESA Euclid/Euclid Consortium/NASA/Q1-2025, J.-C. Cuillandre & E. Bertin (CEA Paris-Saclay), Z. Tsvetanov


Unul dintre cele mai impresionante spectacole de culoare din Univers este reprezentat de nebuloase. Acestea sunt nori mari de praf și gaze și sunt parte a ciclului de viață al unei stele, putând fi de-o potrivă locul în care se nasc, sau rămășițele unor stele „moarte”. Multitudinea de culori provine de la elementele din care sunt formate si temperaturile acestora, putând fi surprinse prin telescoape datorită diferitelor filtre folosite de astronomi, acestea țintind anumite lungimi de undă. Majoritatea nebuloaselor sunt difuze, însemnând că nu au limite clare, și pot fi catalogate în funcție de alcătuirea lor și modul de formare. Astfel, putem întâlni: nebuloase planetare (au aspectul unei planete difuze și iau naștere atunci când o stea ajunsă în stadiul de Gigantă Roșie își pierde din straturile superioare), nebuloase de emisie (nori de gaz ionizat care emit lumină proprie inclusiv în spectrul vizibil), nebuloase de reflexie (nori de praf ce reflectă lumina provenită de la stele din apropiere), nebuloase obscure (cunoscute și ca nebuloase de absorbție, ele sunt nori foarte denși de praf care blochează și absorb lumina emisă de stelele din spatele acestora) și rămășițe de supernovă (nor luminos de materie expulzată în timpul unei explozii de tip supernovă).


O nebuloasă ce a atras atenția astronomilor încă din 1864 este nebuloasa planetară Ochi de Pisică, cunoscută și ca NGC 6543. Aceasta se află în constelația Draco, iar observațiile făcute de misiunea Gaia ne indică faptul că se află la o distanță de 4300 de ani lumină. Cele mai recente imagini despre această nebuloasă provin de la observațiile complementare făcute cu telescopul Hubble și misiunea Euclid


Prin proiectul „Imaginea lunii”, Agenția Spațială Europeană pune frecvent la dispoziția publicului imagini spectaculoase ale obiectelor din Univers ce au fost surpinse de misiunea Hubble. Pentru a fi la curent cu ele, vizitați site-ul https://esahubble.org/images/potm/







Referințe:


•    https://astromania.org/nebuloase/

•    https://www.esa.int/Science_Exploration/Space_Science/Hubble_Euclid_zoom_into_cosmic_eye 

•    https://esahubble.org/images/potm/


SUS

Contact us at:

 iss dash sci at spacescience dot ro