de drd. Florentina Pîslan
În prezent, cunoaștem că undele gravitaționale pot fi împărțite în 4 categorii diferite în funcție de sursele care le produc, de experimentele care le detectează și de frecvența lor, anume: stocastice, continue, de tip “inspiral” și de tip “burst”. Atunci când două găuri negre se ciocnesc, se creează unde gravitaționale de tip “inspiral” care nu doar că se propagă prin Univers, dar își și lasă pentru totdeauna amprenta în continuumul spațiu-timp, asemeni unui scaun care lasă o adâncitură pe covor. Acest efect poartă denumirea de “memory effect”, adică “efect de memorie” și ar putea reprezenta cheia descoperirii unor găuri negre mici și antice, posibil formate la începutul Universului, numite Găuri Negre Primordiale.
De ce sunt fascinante aceste obiecte? Deoarece ele ar putea fi fragmente din Big Bang (mai vechi și decât stelele!), mici cât un oraș, dar la fel de dense ca o planetă și chiar candidații principali pentru materia întunecată.
În articolul “Gravitational Wave Memory of Primordial Black Hole Mergers”, cercetătorii explorează dacă viitoarele observatoare de unde gravitaționale, respectiv LISA și Einstein Telescope, ar putea detecta aceste obiecte. Detectorii vor căuta să le identifice atât prin recunoașterea semnalului de “chirp” (în română: “ciripit”) produs la momentul ciocnirii a două astfel de obiecte, cât și prin analizarea amprentei lăsate în continuumul spațiu-timp. Pentru a înțelege mai bine diferența dintre cele două tipuri de semnale, cel de “chirp” poate fi imaginat ca un sunet exploziv, dar trecător, în timp ce efectul de memorie este ca o cicatrice permanentă. Cu cât masele obiectelor ce produc semnalul de “chirp” sunt mai mari, cu atât și semnalul poate fi mai ușor de identificat.
Astfel, conform studiului, din cauza dimensiunii reduse a Găurilor Negre Primordiale, efectul de memorie ar putea fi singurul semn prin care acestea ar putea fi detectate, iar observarea acestui tip de efect ar putea confirma predicțiile lui Einstein într-un mod nou.